Veți citi acest articol în mai puțin de 2 minute
Badge field
Extracţia dentară
Published date field
Dinţii pot fi extraşi din diferite cauze:
- Caria dentară a afectat dintele în totalitate
- O mare parte a dintelui şi a osului maxilar a fost distrusă de infecţie
- Înghesuirea dentară
Mulţi medici dentişti recomandă extracţia dinţilor în incluzie, adică erupţi parţial. Un dinte erupt parţial permite patrunderea bacteriilor şi producerea infecţiei, care se poate extinde la osul maxilar, cu efecte grave. Dinţii în incluzie pot continua să erupă prin ţesutul gingival, chiar dacă nu au loc. Astfel, erupţia dentară exercită o presiune continuă, care în cele din urmă distruge rădăcinile dinţilor învecinaţi. Extracţia dintelui în incluzie poate preveni infecţia, distrugerea osoasă şi a dinţilor învecinaţi, evitând astfel apariţia unor efecte dureroase în anii ce vor urma.
Cum se extrag dinţii?
Înainte de extracţie, medicul dentist va analiza atent antecedentele dvs. medicale şi dentare şi va efectua o radiografie.
La radiografie se vede lungimea, forma şi poziţia dintelui la nivelul osului maxilar. Pe baza acestor informaţii, medicul poate estima gradul de dificultate a procedurii şi poate decide dacă este nevoie de intervenţia unui specialist în chirurgia orală.
Înainte de extracţie, se efectuează o anestezie locală. Medicul dentist va folosi un anestezic cu efect local pentru a amorţi zona extracţiei.
La o extracţie simplă, după anestezie, dintele este slăbit în alveolă cu un instrument numit elevator, apoi extras cu cleştele dentar. Medicul dentist poate şlefui şi recontura apoi osul subiacent. După aceasta, poate închide incizia prin sutură.
Ce se întâmplă după extracţie?
Este esenţial să menţineţi zona curată şi să preveniţi infecţia imediat după extracţia dentară. Medicul dentist vă va da să muşcaţi uşor pe o bucată de tifon uscat, steril, pe care trebuie să îl ţineţi timp de 30-45 de minute pentru a reduce hemoragia până la oprirea completă. În următoarele 24 de ore, nu aveţi voie să fumaţi, să vă clătiţi gura insistent sau să periaţi dinţii învecinaţi.
După extracţie, trebuie să vă aşteptaţi la o senzaţie de durere şi disconfort. În unele cazuri, dentistul recomandă administrarea unui calmant. Uneori ajută aplicarea unei pungi cu gheaţă pe faţă, în reprize de 15 minute. Se recomandă să beţi doar cu paiul, să renunţaţi la activităţile foarte solicitante şi să evitaţi să beţi lichide calde. În ziua următoare extracţiei, dentistul poate recomanda o clătire uşoară a gurii cu soluţie salină caldă (nu o înghiţiţi) sau cu o apa de gură cu ingrediente antibcteriene. În mod normal, disconfortul se va atenua în 3 zile până la 2 săptămâni. Dacă durerea persistă sau devine severă, dacă apare inflamaţia, hemoragia sau febra, mergeţi imediat la dentist.
| Extracţia dentară |
||
 |
 |
|
| 1. Anestezia locală înainte de extracţie. |
2. Slăbirea dintelui în alveolă cu elevatorul. |
|
 |
| 3. Extracţia dintelui cu cleştele dentar. |
