Pentru un zâmbet mai frumos

1. Ce factori afectează culoarea dinţilor mei?
2. Ce metode există pentru albirea dinţilor?
3. De câte tipuri sunt tratamentele pentru albirea dinţilor?
4. Faţetarea prin metode adezive
5. După tratamentul de albire, dinţii se mai pătează?

Unii oameni au în mod natural dinţii mai galbeni decât alţii. Dinţii se îngălbenesc şi cu înaintarea în vârstă. Culoarea naturală a dinţilor este influenţată de mulţi factori. Petele de pe suprafaţa dinţilor (numite de medicii dentişti discromie de suprafaţă) şi modificarea culorii dinţilor sunt cauzate de:

• Tutun (indiferent dacă este vorba de ţigarete sau tutun de mestecat)
• Consumul de cafea, ceai sau vin roşu
• Consumul alimentelor bogate în pigmenţi, ca cireşele şi afinele
• Depunerile de tartru, rezultate din întărirea plăcii bacteriene.

Petele din interiorul dinţilor (numite de medicii dentişti discromie internă) sunt cauzate de:

• Tratamentul cu tetraciclină în timpul dezvoltării dinţilor
• Dinţii devin gălbui sau cenuşii odată cu vârsta
• Traume dentare care pot duce la moartea ţesutului pulpar, iar dintele capătă o culoare maronie, cenuşie sau se înnegreşte
• Aportul exagerat de fluor în perioada dezvoltării dinţilor (de la naştere până la 16 ani), care face dinţii să aibă un aspect opac.

Dinţi pătaţi, cu discromie	Dinţii după tratamentul de albire

Prin periajul profesional efectuat de un dentist sau igienist dentar se corectează discromia externă cauzată de alimente şi tutun. Şi utilizarea unei paste de dinţi cu efect de albire poate ajuta la corectarea discromiei de suprafaţă, între vizitele la dentist. Dacă discromia este prezentă de mulţi ani, va trebui să apelaţi la un tratament de albire profesională a dinţilor pentru a scăpa de petele exterioare persistente.

Discromia internă poate fi corectată prin albire, faţetare sau reconstituire coronară. Toate aceste metode sunt sigure şi eficace, însă alegerea procedurii de aplicat în cazul dvs. este la latitudinea medicului dentist, în funcţie de starea dinţilor dvs. şi de rezultatele pe care le doriţi. Medicul va lua în calcul următorii factori:

• Tipul şi gradul discromiei
• Structura dintelui (Dintele este obturat? Sunt necesare sau se doresc modificări ale formei dintelui?)

Albirea dinţilor se poate face de către medicul dentist la cabinet sau o puteţi face acasă, utilizând un sistem conceput de medicul dumneavoastră. Ambele metode utilizează geluri de albire care oxidează petele. În timpul procesului de albire se poate dezvolta o uşoară sensibilizare a dinţilor.

• Albirea dinţilor acasă
  Albirea dinţilor acasă este metoda cea mai populară în prezent. Medicul dentist execută un mulaj dentar, după care vă confecţionează o gutieră personalizată, pe care o veţi umple cu gel de albire şi o veţi purta până la două ore în timpul zilei sau nopţii, aproximativ două săptămâni. Majoritatea truselor de albire prescrise de medicii dentişti conţin o soluţie de peroxid de carbamidă în concentraţie de 10-15%. Dacă se face cu supravegherea unui medic dentist, albirea dinţilor acasă dă rezultate foarte bune.
• Albirea profesională
  Mai puţin folosită şi mai scumpă, procedura de albire profesională durează între 30 de minute şi o oră pentru fiecare şedinţă şi necesită câteva şedinţe pentru a atinge nuanţa dorită. Pentru protecţia cavităţii bucale, pe gingii se aplică un gel, iar partea superioară a dintelui este protejată cu un „scut” de cauciuc. Apoi se aplică un agent de oxidare (soluţia de albire) pe dinţi. Uneori, pentru activarea agentului de albire se foloseşte o lampă cu laser, din cinci în cinci minute.

Procedurile adezive presupun acoperirea suprafeţei dinţilor cu discromie, fracturaţi sau deformaţi cu materiale compozite (răşini) sau cu faţete din porţelan/mixte. Există două metode principale de faţetare:

• Faţetarea cu materiale compozite
  Mai întâi, se şlefuieşte suprafaţa dintelui, pentru a evita încărcarea excesivă a „noului” dinte. Se curăţă suprafaţa dintelui cu o soluţie uşor acidă, care formează nişte şanţuri microscopice. Apoi se aplică un material compozit (răşină) potrivit la culoarea dinţilor adiacenţi, se conturează după forma dintelui, se fixează prin fotopolimerizare, iar în final se netezeşte şi se finisează.
• Faţetarea indirectă
  Faţetele sunt adaptate culorii şi formei dinţilor. Faţetele din porţelan sunt în general mai rezistente, în timp ce faţetele compozite sunt mai ieftine. Faţetele din porţelan necesită obţinerea unui mulaj al dinţilor de către medicul dentist, care este trimis către laboratorul dentar pentru confecţionarea faţetelor, în general după şlefuirea suprafeţei exterioare a dinţilor. Indiferent de metodă, dintele este pregătit pentru cimentare prin aplicarea unei soluţii uşor acide pentru a face posibilă aderenţa materialului. Apoi se aplică faţeta pe dinte, cu ajutorul unei substanţe de cimentare.

Faţetele din porţelan sunt mai scumpe, dar se potrivesc mai bine culorii dinţilor adiacenţi şi durează între cinci şi zece ani.

Înainte de cimentare	După cimentare

Orice dinte se poate păta, inclusiv cei faţetaţi şi cimentaţi după metodele de mai sus. Pentru prevenirea discromiei după tratamentul de albire, evitaţi fumatul, cafeaua, ceaiul, vinul roşu şi alimentele bogate în pigmenţi. Utilizaţi o pastă de dinţi cu efect de albire şi periaţi-vă dinţii de două ori pe zi.

*The Complete Guide to Better Dental Care, Jeffrey F. Taintor, DDS, MS and Mary Jane Taintor, 1997.